Introducere în topografie

1. Definiție

Topografia este disciplina care se ocupă cu studiul măsurătorilor terestre la scară locală. Rezultatele finale sunt redate prin intermediul hărții topografice.
Harta topografică reprezintă o descriere grafică detaliată a unei suprafețe.

2. Elementele hărții topografice

Harta se compune din două cadre:

Cadrul interior - unde este reprezentarea grafică a spațiului analizat.
Cadrul exterior - se regăsesc elementele care ajută la înțelegerea și la interpretarea hărții.

2.1. Cadrul interior

Elemente de altimetrie: curbe de nivel, cote altimetrice, puncte topografice și puncte geodezice.
Elemente de planimetrie: localitățile, vegetația, căile de transport, rețeaua hidrografică.
Coordonatele rectangulare - cel puțin în proiecția Gauss Kruger, coordonatele X și Y sunt inverse în comparație cu axele matematice obișnuite. Cu alte cuvinte, X corespunde axei ordonatelor (axa verticală), în timp ce Y aparține axei absciselor (axa orizontală). În cazul hărții topografice 1:25.000, axele X sunt perpendiculare pe axele Y, generând astfel, caroiajul kilometric format din mai multe pătrățele, fiecare având o suprafață de 1 kmp. Din acest motiv, coordonatele hărții topografice se mai numesc coordonate rectangulare.

Câteva elemente din cadrul interior al hărții

2.2. Cadrul exterior

Titlul hărții - pe hărțile obișnuite, titlul precizează subiectul analizat al unei hărți, la care se adaugă și zona studiată. În cazul hărților topografice, de cele mai multe ori, titlul descrie indicativul hărții.
Indicativul hărții - reprezintă un cod de identificare a unei planșe. Se apelează la această metodă de scriere, deoarece este dificil să se realizeze o singură hartă pentru o anumită regiune (inclusiv la nivel de țară). Din acest motiv, se utilizează mai multe planșe în funcție de scara hărții, motiv pentru care, fiecare planșă are acest element de identificare.

Indicativul unei planșe 1:25.000

Legenda - reprezintă elementul care ”traduce” conținutul hărții.

Fragment de legendă a unei hărți topografice 1:25.000

Scara hărții este unitatea de bază a unei hărți. Ea se definește ca fiind raportul dintre distanța de pe hartă și cea de pe teren (sau distanța reală). În acest caz, un numitor mai mare indică o scară mai mică, în timp ce scara mare descrie un numitor mai mic. Pentru a se înțelege și mai bine, avem exemplul următor: 1:25.000 > 1:1.000.000., deoarece 1 / 25000 = 0,0004 > 1 / 1.000.000 = 0,000001. Cu alte cuvinte, nivelul de detaliere este direct proporțional cu scara hărții, în timp ce suprafața analizată este invers proporțională cu scara hărții.

Tipuri de scări:

- scara numerică se exprimă sub formă de fracție, fiind astfel, cel mai folosit tip de scară pentru a identifica tipul de hartă folosită.

- scara directă descrie cel mai bine distanța de pe teren echivalentului distanței măsurate de pe hartă.

- scara grafică este construită cu ajutorul unui segment reprezentat prin diferite forme. Acest segment este împărți în mai multe diviziuni, fiecare reprezentând echivalentul distanței reale. Unele scări grafice au prima diviziune împărțită în mai multe subdiviziuni (numit talonul hărții), pentru a oferi o precizie mai mare pentru măsurarea distanțelor și suprafețelor din cadrul hărții. De asemenea, scara grafică este singurul tip care se utilizează în mod obligatoriu pe toate tipurile de hărți, din cel puțin două motive:

- se poate folosi ca instrument de măsurare;

- rămâne valabilă indiferent cât de mult se scalează harta.